Ionel Stănculescu si-a botezat astfel hotelul pentru că era artilerist și servise țara în primul război.mondial luptând în Regimentul 21 Artilerie Slatina.Era ca o declarație de dragoste în vremuri de pace.

Hotelul cu o terasă elegantă deschisă spre Grădina Publică „Regina Maria” și o modernă grădină de vară în spatele hotelului, numită pretențios Cărăbuș, era un loc primitor și select.
La Cărăbușul lui Ionel Stănculescu a susținut câteva spectacole celebrul Cărăbuș al lui Constantin Tănase, tranferându-i un strop notorietate.

Era locul de întâlnire al boemei slătinene, unde gazetari, avocați, profesori dezbăteau chestiunile arzătoare ale zilei, stropite din belșug cu vinul casei ori bere Bragadiru, după preferințe.

Aici, poposea de fiecare dată, incorigibilul boem Ion Minulescu, inchinând o romanță Slatinei adolescenței sale, nucului din via bunicilor și Fetelor din Slatina/Cu ochii cât strachina.
Ni-l închipuim pe terasa hotelului, jovial, spumant, cum recita teatral, cu vocea baritonală, catrene în aplauzele frenetice ale asistenței.

Ori privind cu nostalgie cum plouă și prin Grădina mică trec alene un bătrân și o bătrână, ținându-se de mână. Și totul s-a dus cu anii. In orașul care plouă de trei ori pe săptămână au rămas amintirile.

Aurelia Grosu

 

Terasa hotelului Obuzierul proiecta un minunat tablou al Grădinii publice „Regina Maria „, unde se aflau cele mai frumoase clădiri din oraș: Palatul Băncii Slatina, Casa Fântâneanu, Palatul Administrativ

 

Ion Minulescu pe terasa hotelului Obuzierul de 210 mm din Slatina
Hotelul Obuzierul de 210 mm, construit la începutul anilor 1920 de Ionel Stănculescu

Descoperă mai multe la 𝓘𝓷𝓽𝓮𝓻𝓫𝓮𝓵𝓲𝓬𝓪 🖊️ mapamond🌐media

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Lasă un răspuns