„Superlativele nu sunt deloc exagerate în cazul de față: Silly Vasiliu este pe drept răsfățata publicului de revistă, este și rămâne marea lui vedetă, populară și iubită deopotrivă de spectatorii din primele rânduri de fotolii, ca și de cei din ultimele rânduri de balcoane…
– Bravo Silly !… Bis!…
… este exclamația obișnuită, de proporții delirante, care răsplătește fiecare „șlagăr” al lui Silly Vasiliu, fie că e vorba de o arie națională, pe care o „zice” de foc și de inimă albastră, electrizând sala, fie că e vorba de o romanță sentimentală sau de tangoul insinuant. Pe soclul revuistic, Silly Vasiliu – frumoasa Silly Vasiliu – și-a câștigat un loc de frunte pe care multe l-au disputat dar fără succes.”
Aș adăuga doar că numele acestei iubite artiste din perioada interbelică este și el unul pe nedrept înscris în lista tristă a artiștilor de altădată aproape uitați astăzi. Asta deși numele ei este legat de cel al unui celebru tenor al Operei Române –Nicolae Leonard – a cărei parteneră de scenă a fost și de numele unei celebre scene românești – cea Teatrului Alhambra – a cărei vedetă incontestabilă a fost – alături de alte nume mari ale revistei românești dintre care amintesc doar pe Marilena Bodescu, Virginica Popescu, Mia Apostolescu, Lulu Nicolau, Lisette Verea, Titi Botez, I. Talianu, H. Nicolaide. Scenă împărțită de Silly Vasiliu cu cea care a „sfințit scândurile scenei de la Alhambra”, inegalabila Maria Tănase.
Același nume – Silly Vasiliu – e unul strâns legat de istoria muzicii ușoare românești. Foarte multe dintre melodiile lui Ion Vasilescu – amintesc doar „Suflet candriu de papugiu”, „Te-am înşelat şi-mi pare rău” și „Nu-ți pare rău să vezi că plâng” – au fost lansate de Silly Vasiliu.
Numele actriței este legat deasemenea deînceputul cinematografiei românești: a jucat înprimul film sonor românesc – „Bing-Bang” – produs de marii actori Vasile Vasilache și Nicolae Stroe – film proiectat pentru prima dată la Cinema Arpa din cadrul Cercului Militar Național în 7 februarie1935.
A jucat – mult mai târziu, în anul 1957 – într-o altă producție de referință a cinematografiei românesti: filmul-spectacol turnat după piesa „Bădăranii” de Carlo Goldoni pusă în scenă la Teatrul Național din București, în regia lui Sică Alexandrescu
În primul ei interviu, acordat în 1932 publicației Rampa, tânăra vedetă de la Alhambra a povestit despre fuga din Galațiul natal spre mirajul Bucureștiului artistic, despre primul contact cu lumea scenei, în perioada cât a fost o anonimă coristă la Opera Română, apoi despre întâlnirea cu marele Leonard, care a adus-o în lumina reflectoarelor. Considerată una dintre cele mai îndrăznețe artiste ale Teatrului Alhambra, Silly Vasiliu avea, datorită relației cu un general din anturajul lui Carol al II – lea, foarte mulți bani, motiv pentru care nu ezita să-și etaleze luxul.
“Cu siguranţă că nimeni dintre dumneavoastră şi, de rândul acesta, mă adresez cititorilor… domni, nu bănuieşte că una şi aceeaşi cu picanta, tumultuoasa şi mereu biruitoarea actriţă Silly Vasiliu este o femeie liniştită, prietenoasă şi de o timiditate copilărească şi că, întârziat din cauza acestei surprinzătoare timidităţi, acesta este primul interview al frumoasei Silly Vasiliu…
media advertising
