[]… Revenind la restaurante, despre Casa Doina se ştiu cele mai multe lucruri. La un moment dat, era o mândrie arhitec­tu­rală, fusese Pavilionul Marii Expoziţii de la Paris, din 1890, dar în perioada inter­belică era binecunoscută ca Bufetul de la Şo­sea sau La Bufet. Este locul în care s-au perindat majoritatea muzicanţilor despre care vom vorbi în poveștile noas­tre. Foarte interesant este că fix lângă Bu­fet, a apărut, la începutul anilor ’30, şi un Bar de Noapte, care se numea Fu Chang, primul resta­u­rant cu mâncare chine­zeas­că din Europa de Est.

La vremea aceea, să ai consultant un bucătar adus de la Bei­jing, vă daţi seama?!… Carul cu Be­re are, la rândul său, o istorie foarte veche. A fost deschis la sfârşitul secolului al XIX-lea de nişte transilvă­neni, cel mai important fiind Nicolae Mircea. A pro­­cedat ca şi azi: s-a împrumutat la bancă, la dom­­­­nul Marmorosch, nimeni altul decât cel care de­ţi­nea celebra Bancă Marmorosch. Clă­di­rea Ca­rului cu Bere era exact cea de azi, o minunăţie ar­hi­tec­turală, proiectată de un polonez, Zigfrid Kofczinski. []…

articol complet la

www.formula-as.ro