Intrarea ruşilor în Bucureşti, August 1944, intersecţia Căii Dorobanţilor cu Şoseaua Ştefan cel Mare

,,Sunt imagini pe care mulți dintre noi le-am vrea șterse din istorie. Soldaţii sovietici sunt salutaţi frenetic. Ce a urmat? Un oraș sub teroare. Povestește Mihail Sebastian: „Soldații ruși violează femei, opresc mașini în stradă, dau jos pe șofer și pasageri, se urcă la volan și dispar. Magazine prădate. După-masa, la Zaharia, au năvălit vreo trei și au răscolit casa de fier, de unde au luat ceasornice”.

Pe 2 septembrie mai notează că a văzut: „azi-dimineață o tanchetă sovietică fugărind o mașină particulară pe care voia s-o confiște. Incidentele de stradă continuă. Trecători busculați ca sa dea ceasul. Ceasul e ideea fixă a soldatului rus”.
Si iarăși pe 2 octombrie: „pe când se întorceau de la teatru unde jucaseră 3 spectacole, Nora si Mircea au fost atacați de un soldat rus. Cu revolverul la tâmpla Norei, le-a luat o sută de mii de lei și… un ceas.”

Satirizând această predilecție a lor, celebrul actor Constantin Tănase a compus un cuplet:
„Rău a fost cu «was ist das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai casă si moșie
Harașo, tovărășie!”

După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea, și i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul ușor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile „bandajate” cu ceasuri de mâna. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul, scoțând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Două zile mai târziu, la un an de la intrarea rușilor în București, marele actor era mort.

Timpul Bucurestiului