Fabrica de bere a familiei Bragadiru

«Sleeping Car», berea cea mai potrivită pentru „maşinăria leneşă”, a avut se pare succes în epocă şi cel puţin un deceniu a fost o marcă de referinţă.

Cum s-a născut această idee de afacere este greu de aflat întrucât povestea s-a pierdut în decursul timpului, dar au rămas mărturie reclamele de epocă. Şi de subliniat că a fost un produs românesc, conceput şi vândut apoi cu succes.

Berea avea deja o istorie de peste 70 de ani în Bucureşti, unde se mai aflau la 1907 fabrici de bere precum Oppler devenită mai recent Griviţa şi vestita – pe atunci – fabrică de bere Luther, din zona Gării de Nord.

Igieniştii de odinioară făceau eforturi serioase pentru a convinge lumea să consume cât mai multă bere în detrimentul vinului sau al băuturilor tradiţionale mai tari; berea avea suficient alcool încât să nu dăuneze sănătăţii dacă era consumată în cantităţi mai mari şi până la un punct era şi este considerată drept un aliment.

«Sleeping Car» a contribuit mult la popularizarea berii în toate mediile sociale, de la berăriile de succes precum «Carul cu Bere» al fraţilor Mircea, până la modesta bodegă de mahala.

Fabrica de bere «Bragadiru» (botezată la naționalizare «Rahova») a reuşit să producă câteva mărci ieftine de bere, renumite la vremea lor; cei trecuţi de 30 de ani îşi mai amintesc de ieftina bere Rahova urmată de marca «Gambrinus», produse în anii puterii populare tot la fabrica de bere «Bragadiru», deşi ambele mărci au fost moştenite din interbelic.

Este foarte trist că, după aproape o sută de ani de existenţă, vestita marcă a fabricii Bragadiru s-a stins iar reuşitele sale comerciale mai aşteaptă o restituire morală.