Pe numele său real Loloescu Matache, jupân din jumatatea a doua a secolului al XIX-lea, legendarul macelar avea să înceapă înfloritoarea afacere din Bucureşti imediat după Războiul de Independenţă. Potrivit istoricului Adrian Majuru, Matache nu a lasat in urma un mezel special, dar a ramas in istorie prin felul lui de a fi: vesel şi sociabil.
În secolul al XIX-lea, în zona Gării de Nord, aproape de marginea oraşului, aici se făceau cele mai profitabile trocuri. Atunci un măcelar a „mirosit” potenţialul de profitabilitate al zonei pentru o afacere care avea să reziste mai bine de un secol.
Îl chema Loloescu Matache şi şi-a amplasat prăvălia fix pe colţ pentru a fi sigur că va avea vad. Mai mult, ca să-şi încurajeze clientela să-i treacă pragul, obişnuia să taie carnea pe butuci, în faţa halei.
Aşa se făcea că mirosul de carne proaspătă şi graiul dulce a lui Matache atrăgeau la uşa măcelăriei oameni din toate colţurile ţării. Ciudat sau nu, nu produsele din carne pe care le prepara l-au făcut celebru, ci felul lui de-a fi. Era genul de negustor foarte sociabil care în ochii comunităţii lăsa impresia că există acolo de când lumea şi pâmântul.
Metamorfoza unui brand
Matache a murit în jur de 1900, însă renumele său a rămas viu şi astăzi,
De-a lungul anilor, prăvălia pe care măcealarul a lăsat-o în urma a sa a suferit mai multe modificări până a ajuns hala pe care o ştiu astăzi toţi bucureştenii. Prima cosmetizare s-a făcut după 1948, pentru că înaintea avea un aspect foarte sărăcăcios, din lemn şi tablă. Matache Măcelarul a rămas în istorie nu prin acte de vitejie ci prin dragostea de lucrul bine făcut.
Slavescu Alexandrina
Descoperă mai multe la 𝓘𝓷𝓽𝓮𝓻𝓫𝓮𝓵𝓲𝓬𝓪 🖊️ mapamond🌐media
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
media advertising
